"Dragostea este mai presus de existenta , dragostea
este incununarea existentei , si cum ar putea existenta sa nu-i fie
subordonata?" – Dostoievski
Totul porneste de la un lucru simplu si sper sa-mi dati dreptate
: ne nastem din dragoste , traim cu dragoste , sunt creati din dragoste.
Dragostea , este de fapt cel mai important dintre elementele care creaza fundamentul , temelia speciei umane .
Astfel incat , daca pornim de la citatul din Demonii si urmarim
comportamentele actuale urmand apoi sa facem o comparatie , constatam cu
usurinta cat de mult am involuat , totusi daca lucrurile ar fi degenerat doar
din punct de vedere sentimental ar fi existat o portita de scapare , insa
involutia omului nu se opreste aici.
Sa privim numai parvenitismul , superficialitatea ,
indiferenta si egocentrismul , “valori” care in ultima perioada inlocuiesc
adevaratele principii ale omeniei pe care nu cred ca e nevoie sa le insir .
Bine-nteles , stim cu totii ca “balanta” trebuie sa fie echilibrata , ma refer
aici la notiunile binelui
si ale raului (destul de neclare si explicate destul de ambiguu ) .
Nu
contest ca ar exista bine pur sau rau pur. Un exemplu foarte pertinent de
rau pur este protagonistul filmului “The King”, interpretat intr-un mod original de Gael Garcia Bernal, insa cazurile acestea sunt exceptionale.Am tratat in mai multe texte degradarea aceasta , insa acele perspective erau foarte subiective, observ insa ca numarul persoanelor care ma aproba creste semnificativ.
Despre ce este vorba? Sa privim numai comportamentul salbatic si desantat a majoritatii (promovat bine-nteles cu mare succes in mass-media) : prostia atrage , sexul atrage , batalia pentru putere atrage . Va intreb , cu ce ne mai deosebim de animale?
Ne deosebim , bine-nteles . Animalele au spirit familial mult mai dezvoltat , au respect si recunostinta , dovedesc afectiune , dovedesc inteligenta, chiar si empatie in multe cazuri ; lucruri care din pacate au disparut din caracterul multor persoane, lucruri care se pierd usor , mai usor ca nisipul fierbinte care curge printre degete.
Involutia asta e ca un cancer ajuns in faza terminala , iar cei putini ramasi cu ceva caracter pot fi asemanati cu inima care asteapta sa fie omorata , care vede cum ficatul cedeaza , cum rinichii cedeaza , isi vede arterele si venele necrozandu-se , ea fiind organul care are ultimul cuvant de spus. Metastazele astea canceroase sunt cumplite , un profesor asemana cancerul cu un MONSTRU , asemanare care se poate plia cu usurinta si pe subiectul dezbatut.
Dupa cum am mai spus : “Sunteti vii dar sufletul vi-i mort deja.”
