2 a.m.

Hai sa jucam un joc, eu ma prefac in umbra si tu in lumina.
Ingramaditi intr-un cerc colturos, hai sa dansam pana la rasaritul Luceafarului, sa privim Luna si sa-i spunem ei secretele noastre, iar ea sa ne provoace: Cine uita primul, isi pierde inima.Nu vom sti vreodata cine a uitat primul, insa ea stie, ma stie, imi numara lacrimile in fiecare zi si-mi vegheaza somnul in fiecare seara, si chiar daca n-ar face asta, inima mi-e linistita, stie ca doar pe tine te are, dar o doare si ma doare si pe mine pentru ca esti la un Soare distanta.
Apoi hai sa ne prefacem in pesti, provocati de Luna, sa ne amintim fiecare colt al acvariilor si a valurilor de nori, sa ne amintim drumurile ce ne poarta in fiecare zi pasii, bancile si copacii ce ne-au adapostit, stelele ce ne-au incununat ochii.
Apoi hai sa ne prefacem in masti.Fata cui ai acoperi-o? Ca masca, ti-as proteja cu tot ce as fi sufletul si as zambi in locul tau pana cand, uitandu-te o data in oglina, m-ai vedea si te-ai vedea si ai incepe sa zambesti tu in locul meu, cand eu as fi prea obosita.
Hai sa ne transformam in frunze si-n ramuri de copac, hai sa fim ochi si foc, hai sa fim pamant si nori si sa jucam jocul nostru, provocati de Luna sa nu ne uitam.

Cum m-am lasat de scris

M-am gandit sa scriu despre tine, apoi m-am razgandit stiind ca nu vrei asta, apoi m-am gandit mai bine, esti prea pregnant ca sa nu fac asta, mai ales ca stiu ca nu vei citi ce scriu vreodata.
M-am gandit sa-ti scriu numele cu literi Mari, apoi am realizat ca nu exista litere intr-atat de mari incat sa umple golul din mine.
Mai apoi, m-am gandit sa-ti scriu numele pe piele, dar pielea mea iti poarta de mult numele, ca sa-mi incerc apoi norocul cu ochii, insa ochii erau mei de prea mult timp langa ii tai.
Nu-mi mai ramasese decat inima si a fost prea tarziu cand am realizat ca am uitat-o la tine-n inima.
Si uite asa m-am lasat de scris.
Abandonata intr-un abis de necunoscut, tot ce stiu, tot ce am, poarta amprenta ta: rasariturile, frunzele, cantecele pasarilor, luna si stelele.
Eu nu mai traiesc de mult, eu doar exist intr-un curcubeu de simturi in care toate culorile-ti poarta numele.
Visez avioane si aeroporturi, visez patul si bratele care mi-au incalzit atata timp sufletul.
Visez ca... poate... totusi o sa zambesc din nou fara sa fie nevoie, de fiecare data cand vreau sa-mi umplu inima, sa-mi arunc gandurile si sufletul la mii de kilometri distanta.
Visez ca fericirea va sta din nou in fata mea, in bratele mele, in ochii tai.

Fericire

Amandoi cantam aceleasi cantece vechi.
Amandoi dansam pe aceeasi melodie proasta.
Tot amandoi sarim in mari si ne-necam cu dor si sare.
Tot amandoi ne avantam pe carari cu Soarele in fata si Luna in priviri, cu noaptea in trupuri si stele-n par.
Iar daca ti-as da tot ce sunt si as ramane nimic, tot amandoi am ramane. Pentru ca tarana-i adunata sub covoare asternute peste suflete, iar apa susura dulce si lin in pamantul al carui miros se improspateaza de fiecare data cand trecem amandoi, Noi, Tu si Eu.