Coexistente

Accidentele rutiere scot la suprafata partea intunecata a oamenilor.
Si nu vorbesc aici de cei vatamati , ma refer in schimb la multimea de oameni ce privesc (fara a fi de vreun ajutor) victimele accidentelor , multimea aceea ce se aduna imediat dupa impact , dupa zgomotul declansator.
De ce si de unde atractia aceasta a oamenilor , de a observa nenorocirile , de a vedea sangele pe carosabil , victimele intinse pe jos , politia de-o parte , cadrele medicale si ambulanta de alta parte , bine-nteles si nelipsita televiziune ?
Nu cumva cu totii pastram ascunse bine intr-un sertar al mintii placerea asta sadica , bolnava?
Pentru ca lucrurile stau asa de cand e lumea , ganditi-va la gladiatori , ganditi-va la persecutiile si pedepsele cu moartea ce se faceau in mijlocul multimii.
Placerea pentru durere , pentru macabru , pentru sange , da , toate placerile acestea coexista in aceeasi fiinta umana si sunt mai mult sau mai putin evidente.
Unii au mania autoflagerarii si a persecutiei , altii simt placere in a face rau ,cert e ca noi toti avem incatusati in minte monstri , cu totii putem claca , la toti ni se poate intampla acel declic ce poate descatusa monstrii mai sus mentionati , cu totii avem puterea de a face rau , de a fi rai.

Adresari (in)Directe

Am observat (si mai bucura mult) ca am vizitatori si cititori ai blogului chiar daca nu postez nimic , sunt putini , dar ma bucura foarte mult ca sunt persoane care sunt totusi interesate intr-o oarecare masura de gandurile mele , poate au vazut ceva interesant in nebuniile si contradictiile postate , poate chiar se regasesc in unele personaje ale mele , poate chiar mai mult se regasesc in persoana scriitorului.
Asa rau imi pare ca , in ciuda faptului ca atat de mult am combatut si am atacat societatea aceasta a noastra , creata ca o scena de teatru cu masti si personaje abrutizate , roboti ai unui sistem si ai unei societati manipulante si superficiale ; eu insumi am ajuns un actor (la inceput de drum) cu masti si acte in regula.
Recunosc (primul pas spre vindecare) , port masti , insa nu sunt atat de opace precum cele ale altor personaje si nu las ca mastile astea sa ma defineasca pe mine , ca om , ca persoana. Nu-mi las mastile sa creeze confuzie si minciuni , nu-mi place minciuna, sunt un om simplu si sincer.Eu nu le-as spune masti ,insa asa au fost denumite de toate persoanele cu care am discutat, e acea schimbare de comportament/atitudine pe care cu totii o experimentam cand schimbam mediul , schimbare ce tine de grupul de persoane , de anumite persoane in parte. Masti , prefer sa zic masti cand ma gandesc la un comportament distructiv , la o viata in minciuni , la starea degradanta , nesigura , mizera a unei persoane care-si ridica intreaga viata pe un fundament creat din caramizi false.
Tind sa devin personala in ceea ce scriu , nu stiu daca e tocmai de bine.
Esenta e tot aceeasi , sunt aceeasi persoana , aceeasi persoana care inevitabil , la fel ca anotimpurile se schimba , uneori in bine , uneori in nu foarte bine , conteaza perspectiva din care privesti.
Daca sunt intrebata ce ma defineste nu as putea raspunde intr-un cuvant , nu pot fi intr-un singur fel , intr-un singur sens al curentului , asa cum am mai spus sunt un amalgam de contradictii , iar de aici parerile si impresiile sunt impartite. Amalgamul asta ma defineste , nestarea , spontaneitatea si imprevizibilul .
Sunt tot un copil mare , putin mai crescut , cu radacini mult mai puternice si MULT MAI MULTA incredere in puterile proprii.
Am si un vis , un ideal , spuneti-ii cum vreti : vreau sa traiesc in pace , vreau linistea aceea , vreau timpul meu pentru tabieturile mele ( as vrea sa scriu mai mult  , sa citesc mai mult , sa stau intr-un balansoar cu o carte in mana , afara sa fie primavara , gradina plina de flori sunete si mirosuri , sau sa fie toamna , gradina in culoarea apusului , frunzele sa fosneasca , vantul sa-mi cante balade la urechi si pielea sa-mi fie scaldata in mirosul acela de ploaie si natura muribunda).

nonsense

I can't feel , write or cry and I don't have any reasons to be sad anymore. - this empty space it's pretty frustrating.