Pentru a intelege mai usor

" Iubire nedeslușită " Mircea Ivănescu

să te îndragoștesti atunci, în cele din urma, de zăpada,
adica să știi bine că e o iubire, în care se va sfârși
peste câteva saptămâni prezența ei, și aproape un an
dupa aceea are să trebuiască s-aștepți, de-a lungul zilelor calde,
sau prin nopțile reci, sau prin ceață, dar fără ca ea
niciodata să-ți apară înainte, sub pași, pe mâini, sau
pe față, în toate zilele acestea. (ca în adolescență,
când citisesi o data că cea mai bună cale de a suporta
indiferența ei e sa ți-o închipui plecată. doar că acuma
nu ți-o închipui absentă - stii că nimic - ca într-o moarte -
nu ți-o mai poate aduce acuma, aici, e ca o moarte).
si fără sa te gândesti la asta, știind
că s-ar putea ca pâna la iarna viitoare tu să n-o mai iubesti,
zapada - și atunci? trebuie s-o iubești în zilele astea mărunte,
umede, și murdare, în care ceața - se spune asta - manânca zăpada,
și zăpada e ca o femeie bolnava - și tu o iubești -
și să știi - fără să te mai gândesti - c-are sa se termine -

Boboci de bujori

Ne uitam ca inadaptatii unul la celalalt, ni-s incurcate limbile iar gura-i prea amortita si otravita. Am impietrit cu totii de la atatea minciuni , am gustat cu placere din otrava dulce a amagirilor si iluziilor dar acum simtim doar un gust searbad . Ne-am pierdut simturile unul cate unul mai intai gustul , apoi mirosul , apoi auzul si pe urma vazul, ramanandu-ne atingerile pe care nu stiam a le folosi . Odata cu disparitia simturilor dispar amintirile , devenim copii , dispare tot ce ne-nconjoara , dispar frunzele uscate si mirosul toamnei , dispare imaginea omului drag , dispare gustul minunat al mancarii facute de mama, dispare siguranta. Acum suntem dependenti unul de celalalt

Am invatat ca iubirea nu-i ca in filme si nu stiu daca ati observat , dar filmele prezinta doar inceputul , cealalta parte a iubirii constituie si creaza drame nominalizate la Oscar. Am invatat ca increzandu-te intru totul intr-o persoana e ca si cum i-ai da acesteia un pistol plin cu gloante si ai spune “Trage cand vrei. “ . Am invatat sa nu spun niciodata totul despre mine , am invatat sa fiu corecta. Am invatat ca adevarul e nenorocit si dureros, insa minciunile te fac si te lasa sa plutesti intr-o Mare de amagire si nesiguranta. Am invatat ca suntem liberi , am invatat ca nu simti ca ai fost fericit pana cand nu traiesti nefericirea. Am invatat ca totul in viata are un inceput si un sfarsit.

Am invatat ca fiecare e autorul vietii lui , la fel ca o carte insa putin mai mare , de noi depinde daca aceasta va fi un bestseller sau va ramane ascunsa undeva pe un raft , acoperita de praf si amprente .

Invatam cu totii , in timp , fara graba. Timpul trece si da , nu-l poti intoarce , nu poti inghiti cuvinte rostite la manie , nu poti desface fapte si decizii. Am invatat ca oamenii merita o a doua sansa si ca in fiecare dintre noi exista un colt luminat. 

E ca o camera prafuita , plina de carti si cersafuri albe , parasita si neingrijita care si-a pastrat totusi frumusetea si unicitatea. Perdelele negre o feresc de lumina iar aerul e bolnavicios , dar daca deschizi geamul si schimbi perdelele descoperi ca e fara infinit , ca are tot ce-ti trebuie . Intr-un colt se afla o gradina plina cu radacini de flori care asteapta sa plesneasca si sa-ti bucure simturile cu prospetimea si voiciunea lor . In stanga usii o fantana ce susura ca un izvor e gata sa-si potoleasca setea. Mai inspre geam un birou masiv din lemn poarta mandru un toc plin de cerneala si o pana fara cusur , iar daca te apuci sa-ti asterni somnoroasele vise si gandurile cu iz de cafea pe foile acelea ingalbenite vei vedea cum viata iti intinde foi nesfarsite , pregatite doar pentru tine. Acoperis iti este cerul , dar nu te ploua , e mereu senin , ziua poti vedea albastrul cerului iar noaptea poti adormi numarand stelele.Iti poti crea propriile  constelatii si propria ta lume.In biblioteca te asteapta un aparat de fotografiat cu film , e drept ca face poze sepia care sunt si foarte luminate , insa punctele acelea de lumina si dungile maronii redau perfect atmosfera degajata si unicitatea trairilor. In mijlocul camerei este un leagan , corzile acestuia sunt acoperite de bujori albi , roz si rosii , bujori ce raspandesc un parfum divin si sunt nemuritori si proaspeti pentru vecie. Sprijinita de biblioteca asteapta o chitara al carui sunet e mai dulce si mai viu ca insasi viata. O scena neagra asteapta de-a dreapta usii ; scenarii si piese de tot felul , trebuie doar sa-ti alegi un rol si-o masca , scapa insa repede de ele , vezi ca in spatele bibliotecii ai o scara , iesi din cand in cand afara si apasa pamantul proaspat cu pasii tai grei , fa-l sa-ti simta viata ce-ti traieste-n suflet.

Esti doar personaj intr-un roman scris tot de tine , ai grija cum te creezi , de tine depinde daca vei fi personaj principal ori personaj secundar , de vei fi erou sau personaj antagonist.

Despre educatie

"Omul nu poate deveni om decat daca este educat" - Jan Amos Comenius
M-am gandit sa abordez aceasta tema si nu pentru ca face parte (intr-un anume fel) dintr-un proiect , ci pentru ca ma confrunt in mod continuu si consecvent cu problema educatiei.
Ce intelegem noi prin educatie e diferit de la persoana la persoana. Educatia are si ea componentele ei . As vrea acum sa aprofundez componenta morala.
Pornim de la ideea ca omul se naste rau , se naste o fiara salbatica , se presupune astfel ca educatia ar trebui sa-l domesticeasca. In cazul multora insa , lipseste componenta morala a educatiei , cea care cladeste caracterul persoanelor si fac din ele ceva mai mult decat persoane , ele devenind , odata cu insusirea educatiei morale OAMENI.
Nu se stiu cauzele lipsei de educatie morala , dar e un fapt care se cronicizeaza si afecteaza din ce in ce mai multe persoane.
Educatia morala tine si de invaturile deprinse de-a lungul celor 7 ani de-acasa , tine si de grup si anturaj , tine si de experiente (atat cele placute cat si cele neplacute) , e o componenta ceva mai complexa.
Educatia morala din cadrul familiei reprezinta temelia , insa poate fi usor abolita si acoperita de experientele din timpul vietii ,  astfel oricine se poate schimba foarte usor dintr-o persoana morala cu un caracter puternic cu principii morale puternice , intr-o persoana care-si apara intai de toate interesele proprii (apararea aceasta a intereselor proprii include si injosirea altor persoane , desconsiderarea acestor , defaimarea acestora , toate faptele si actiunile care-l pot face pe cel in cauza sa castige spatiu , consideratie si un fals respect in fata altora).
Pentru ca imi place de regula sa fiu si subiectiva as vrea sa analizez aspectul acesta si la mine. Sunt o persoana morala (sau asa imi place sa cred) , am principii morale si etice foarte bine batute in cuie , sunt o persoana loiala si mai mult decat orice in lume urasc SPECULATIILE si MINCIUNILE. Sunt destul de cerebrala incat sa nu ma complic atunci cand vine vorba de speculatii , insa voi merge pana-n panzele albe atunci cand e vorba de minciuna. In cazul meu educatia morala isi face (inca) simtita prezenta si sper sa ramana asa foarte mult timp . Sunt sincera si onesta , nu-mi plac certurile si conflictele , iar in cazul unei "tradari" ar trebui sa fiu ultima (sau sa nu exist) in lista multora.

Sperand ca v-a facut bine lectia de morala din seara asta si v-am facut (sau v-am ajutat) sa meditati si sa va ganditi mai bine la ce si cine sunteti , va urez o seara frumoasa si linistita.