poateMetamorfozat

Dezechilibrat prea des.

Dezradacinat prea des.

Ochiul m-obliga sa te-ntreb

unde-ascunzi roata aceea sub care

muntii ii prefaci in scrum,

soarele in scantei,

iar cerul tot in ochii mei.

Roata aceea care-nvarte lumea toata,

roata aceea sub care inima-mi bate alaturi de inima-ti.

Sunet de frunze si Mare

Respiratia ta e cantecul pe care somnu-mi fura realitatea si ma taraste nemilos in lumea viselor.
Acolo, imaginea ta onirica se contopeste cu frunzele moarte cazute toate printr-un gest suicidal pe asfaltul umed si negru. Pana sa putrezeasca ele, asfaltul ia forma mintii mele si frunzele se muleaza perfect formand un chip de piatra ce seamana cu un monstru dintr-un vis urat, atunci vii tu si in intunericul si ceata somnului luminezi asfaltul cu un felinar mare, inalt si semet si-mi sperii strigoii si fantomele si m-ajuti sa dorm in pace pana-n zori, tot langa tine, ascultandu-ti si-n somn respiratia ca valurile halucinante ale unei mari calme.
Iar toate astea ma fac sa cred ca totusi exista... si inca traieste...

Intrebari cu/fara raspuns

Cu fata inocenta si naiva, cu obrajii rosii si ochii curiosi il intreba:

Ea: Ce crezi tu despre noi?

El: Ce-i cu intrebarea asta?

Ea: Nu-mi raspunde intrebarii cu o alta intrebare.

El: De multe ori cred ca e mai bine sa tin pentru mine ceea ce gandesc.

Ea: Serios acum , ce crezi tu despre noi?

El: Stii ce cred?

Ea: Ce?

El: Cred ca ne iubim si mai cred ca mereu intre doi oameni care se iubesc exista certuri si neintelegeri care ating de multe ori o anvergura direct proportionala cu orgoliul celor doi, sau cu orgoliul unuia dintre ei.

Sa bombardam MAIDANEZII de la ROSIA MONTANA! Te-ai prins?

Sunt prea multe subiecte pe care mi-ar placea sa le dezvolt (chiar si putin).
Nu vreau sa creez controverse, nu doresc a-mi atrage asupra-mi protestatari, nu doresc a starni nervi si alte cele.
Maidanezii. Sunt o iubitoare de animale, indragesc pisicile si in special cainii (am si eu unul acasa), insa, trebuie sa recunoastem ca maidanezii au devenit o problema, nu as fi singura care din senin a fost latrata de caini pe strada, mama mea a fost inconjurata de caini si i-au sfasiat geanta (prima oara) ca mai apoi sa-i rupa ghetele (a doua oara), exemplele ar putea continua insa ma opresc aici. Sunt sigura ca pana acum v-am dezamagit prin ce am spus si va asteptati la o continuare de genul "Sa moara toti, da-i dracu!" , insa va voi dezamagi asteptarile (inca o data), NU, NU sunt de acord cu eutanasierea cainilor, sunt de acord cu pedepsirea si incarcerarea proprietarilor ONG-urilor care nu-si fac treaba, amendarea si aplicarea pedepsei cu inchisoarea atat in cazul lor cat si in cazul detinatorilor de animale care arunca si parasesc fiintele acestea in strada. As mai propune de asemenea, bombardarea Palatului Parlamentului, ori gazarea tuturor politicienilor, dar hei, nu sunt eu in masura sa decid si sa aplic pedepsele pe care nenorocitii astia le merita.
Ar mai fi un subiect care ne macina mintile in ultima perioada, protestele impotriva Proiectului Rosia Montana, insa nu sunt eu in masura sa-l dezvolt asa cum ar trebui, sunt de parere ca orice om care iese in strada si protesteaza, nu numai ca-si apara interesele proprii dar apara interesele si integritatea unei intregi natiuni. Daca protestele nu-si vor atinge scopul, sau daca romanii vor renunta la proteste, vorba unei prietene dragi, se va crea un precedent si (cel mai bine suna in limbaj popular) "vom fi luati de fraieri".
S-a tot vandut pamant romanesc fara acordul nostru (chiar si terenul unde a fost omorat de caini baiatul in varsta de 4 ani apartinea unei persoane juridice din Spania), s-a tot manipulat prin intermediul mass-mediei, s-a tot mintit, s-a tot furat, s-a tot.. . E cazul ca romanii sa ia atitudine si sa-si apere interesele nationale, e cazul sa scoatem toti capetele din cutiile noastre confortabile, ar cam fi cazul sa ne asumam si sa asimilam ceva altruism si patriotism si sa ripostam.

Metamorfoza

Ingerul iti ia sufletul si-l duce spre Rai.
Un inger inalt, cu ochi mari,lungi si curiosi, cu parul negru, fin si mainile mari, moi si dulci.
Un inger innegrit de vicii si purificat de inocenta unei copilarii prezente si astazi in gesturile lui si in toata fiinta lui.
Un om ingeresc, plin de dorinte. Un inger care s-a certat cu Raiul si Iadul, care si-a creat un Rai al lui pe Pamant.
Un om ingeresc cu voce de tunet si furtuna.
Un inger ce are nevoie de un pui de om pentru a ajunge inapoi in Rai.
Un inger care in cele din urma ti-a acaparat inima, a pus la portile ei un lacat greu si te-a facut, fara voia ta, sa ii apartii intru totul.

Reverie

Chestia e urmatoarea, cand esti fericit ai vrea sa tii totul pentru tine, iar fericirea aceea parca iti inunda mintea de flori si raze de soare si miros de cafea si cersafuri reci in dimineti tomnatice. Te umple de nopti nedormite si motaieli in brate calde si dor si .. Fericire, pana la urma urmei.
Ajungi sa apreciezi lucrurile mici si fiecare clipa, pentru ca Timpul e dusmanul nostru, iar noi devenim proprii nostri dusmani ignorand trecerea domnului Timp. Dar da, Timpul trece, clipele trec si ele si in urma lor raman amintiri, iar ca sa ne autoflagelam creand amintiri neplacute ar trebui sa fim animale. Respectand timpul uiti de tot ce te distrage de la fericire.
Eu asta fac, repect timpul.
E dreptul meu sa-l respect, e datoria mea sa-l respect, mai ales dupa atata timp ignorat in care n-am facut decat pasi pe loc uitandu-ma mereu in spate, asteptand mereu fantome.
Siropoasa, acra, copila, matura, sunt cine vreau sa fiu, sunt cum vreau sa fiu, respect timpul si trecerea lui.
Toamna ma face mereu mai fericita si oarecum melancolica, si nu, NU exista toamna mai frumoasa ca in Iasi, cu o natura asa revoltata si rebela, nebuna, ca o naluca, o copila indragostita si revoltata, o fata lasata in fata altarului, e in toate felurile si culorile si n-ai cum sa n-o iubesti.

Conjugarea pierderilor

Eu m-am pierdut de mult
Tu m-ai pierdut de ieri
El m-a pierdut dinaintea ta
Noi ne pierdem mereu in minciuni
Voi m-ati pierdut in apus , odata cu Soarele
Ei m-au pierdut inca de cand ati inceput sa ma pierdeti Voi - si tu si el.
Am ramas toti doar umbre ale unor masti.

Am obosit. Promit sa ma transform in piatra.

Ce e fericirea?

Fericirea e atunci cand puiul de om scoate limba la tine sau atunci cand soarele isi joaca razele pe fata ta .Fericirea e atunci cand stai intins pe iarba si privesti cerul sau atunci cand plutesti pe mare cu apa in urechi.
Dar mai ales si mai ales fericirea e atunci cand iti poti impartasi fericirea cu bratele fericitului ce te are.

Om de sticla

Sunt un om de sticla: 
Transparenta
Sensibila
Fragila
Ploaia ma curata
Ploaia ma murdareste
Soarele trece prin mine si imi da viata
Cerul isi oglindeste in ochii mei azurul mandru 
Pot fi ce vrei tu sa vezi
Pot sa-ti arat frumusetea ori
Griul zilelor ploioase
ITI ARAT DOAR CE VREAU EU SA VEZI
Si totusi , sunt de sticla.

Pentru a intelege mai usor

" Iubire nedeslușită " Mircea Ivănescu

să te îndragoștesti atunci, în cele din urma, de zăpada,
adica să știi bine că e o iubire, în care se va sfârși
peste câteva saptămâni prezența ei, și aproape un an
dupa aceea are să trebuiască s-aștepți, de-a lungul zilelor calde,
sau prin nopțile reci, sau prin ceață, dar fără ca ea
niciodata să-ți apară înainte, sub pași, pe mâini, sau
pe față, în toate zilele acestea. (ca în adolescență,
când citisesi o data că cea mai bună cale de a suporta
indiferența ei e sa ți-o închipui plecată. doar că acuma
nu ți-o închipui absentă - stii că nimic - ca într-o moarte -
nu ți-o mai poate aduce acuma, aici, e ca o moarte).
si fără sa te gândesti la asta, știind
că s-ar putea ca pâna la iarna viitoare tu să n-o mai iubesti,
zapada - și atunci? trebuie s-o iubești în zilele astea mărunte,
umede, și murdare, în care ceața - se spune asta - manânca zăpada,
și zăpada e ca o femeie bolnava - și tu o iubești -
și să știi - fără să te mai gândesti - c-are sa se termine -

Boboci de bujori

Ne uitam ca inadaptatii unul la celalalt, ni-s incurcate limbile iar gura-i prea amortita si otravita. Am impietrit cu totii de la atatea minciuni , am gustat cu placere din otrava dulce a amagirilor si iluziilor dar acum simtim doar un gust searbad . Ne-am pierdut simturile unul cate unul mai intai gustul , apoi mirosul , apoi auzul si pe urma vazul, ramanandu-ne atingerile pe care nu stiam a le folosi . Odata cu disparitia simturilor dispar amintirile , devenim copii , dispare tot ce ne-nconjoara , dispar frunzele uscate si mirosul toamnei , dispare imaginea omului drag , dispare gustul minunat al mancarii facute de mama, dispare siguranta. Acum suntem dependenti unul de celalalt

Am invatat ca iubirea nu-i ca in filme si nu stiu daca ati observat , dar filmele prezinta doar inceputul , cealalta parte a iubirii constituie si creaza drame nominalizate la Oscar. Am invatat ca increzandu-te intru totul intr-o persoana e ca si cum i-ai da acesteia un pistol plin cu gloante si ai spune “Trage cand vrei. “ . Am invatat sa nu spun niciodata totul despre mine , am invatat sa fiu corecta. Am invatat ca adevarul e nenorocit si dureros, insa minciunile te fac si te lasa sa plutesti intr-o Mare de amagire si nesiguranta. Am invatat ca suntem liberi , am invatat ca nu simti ca ai fost fericit pana cand nu traiesti nefericirea. Am invatat ca totul in viata are un inceput si un sfarsit.

Am invatat ca fiecare e autorul vietii lui , la fel ca o carte insa putin mai mare , de noi depinde daca aceasta va fi un bestseller sau va ramane ascunsa undeva pe un raft , acoperita de praf si amprente .

Invatam cu totii , in timp , fara graba. Timpul trece si da , nu-l poti intoarce , nu poti inghiti cuvinte rostite la manie , nu poti desface fapte si decizii. Am invatat ca oamenii merita o a doua sansa si ca in fiecare dintre noi exista un colt luminat. 

E ca o camera prafuita , plina de carti si cersafuri albe , parasita si neingrijita care si-a pastrat totusi frumusetea si unicitatea. Perdelele negre o feresc de lumina iar aerul e bolnavicios , dar daca deschizi geamul si schimbi perdelele descoperi ca e fara infinit , ca are tot ce-ti trebuie . Intr-un colt se afla o gradina plina cu radacini de flori care asteapta sa plesneasca si sa-ti bucure simturile cu prospetimea si voiciunea lor . In stanga usii o fantana ce susura ca un izvor e gata sa-si potoleasca setea. Mai inspre geam un birou masiv din lemn poarta mandru un toc plin de cerneala si o pana fara cusur , iar daca te apuci sa-ti asterni somnoroasele vise si gandurile cu iz de cafea pe foile acelea ingalbenite vei vedea cum viata iti intinde foi nesfarsite , pregatite doar pentru tine. Acoperis iti este cerul , dar nu te ploua , e mereu senin , ziua poti vedea albastrul cerului iar noaptea poti adormi numarand stelele.Iti poti crea propriile  constelatii si propria ta lume.In biblioteca te asteapta un aparat de fotografiat cu film , e drept ca face poze sepia care sunt si foarte luminate , insa punctele acelea de lumina si dungile maronii redau perfect atmosfera degajata si unicitatea trairilor. In mijlocul camerei este un leagan , corzile acestuia sunt acoperite de bujori albi , roz si rosii , bujori ce raspandesc un parfum divin si sunt nemuritori si proaspeti pentru vecie. Sprijinita de biblioteca asteapta o chitara al carui sunet e mai dulce si mai viu ca insasi viata. O scena neagra asteapta de-a dreapta usii ; scenarii si piese de tot felul , trebuie doar sa-ti alegi un rol si-o masca , scapa insa repede de ele , vezi ca in spatele bibliotecii ai o scara , iesi din cand in cand afara si apasa pamantul proaspat cu pasii tai grei , fa-l sa-ti simta viata ce-ti traieste-n suflet.

Esti doar personaj intr-un roman scris tot de tine , ai grija cum te creezi , de tine depinde daca vei fi personaj principal ori personaj secundar , de vei fi erou sau personaj antagonist.

Despre educatie

"Omul nu poate deveni om decat daca este educat" - Jan Amos Comenius
M-am gandit sa abordez aceasta tema si nu pentru ca face parte (intr-un anume fel) dintr-un proiect , ci pentru ca ma confrunt in mod continuu si consecvent cu problema educatiei.
Ce intelegem noi prin educatie e diferit de la persoana la persoana. Educatia are si ea componentele ei . As vrea acum sa aprofundez componenta morala.
Pornim de la ideea ca omul se naste rau , se naste o fiara salbatica , se presupune astfel ca educatia ar trebui sa-l domesticeasca. In cazul multora insa , lipseste componenta morala a educatiei , cea care cladeste caracterul persoanelor si fac din ele ceva mai mult decat persoane , ele devenind , odata cu insusirea educatiei morale OAMENI.
Nu se stiu cauzele lipsei de educatie morala , dar e un fapt care se cronicizeaza si afecteaza din ce in ce mai multe persoane.
Educatia morala tine si de invaturile deprinse de-a lungul celor 7 ani de-acasa , tine si de grup si anturaj , tine si de experiente (atat cele placute cat si cele neplacute) , e o componenta ceva mai complexa.
Educatia morala din cadrul familiei reprezinta temelia , insa poate fi usor abolita si acoperita de experientele din timpul vietii ,  astfel oricine se poate schimba foarte usor dintr-o persoana morala cu un caracter puternic cu principii morale puternice , intr-o persoana care-si apara intai de toate interesele proprii (apararea aceasta a intereselor proprii include si injosirea altor persoane , desconsiderarea acestor , defaimarea acestora , toate faptele si actiunile care-l pot face pe cel in cauza sa castige spatiu , consideratie si un fals respect in fata altora).
Pentru ca imi place de regula sa fiu si subiectiva as vrea sa analizez aspectul acesta si la mine. Sunt o persoana morala (sau asa imi place sa cred) , am principii morale si etice foarte bine batute in cuie , sunt o persoana loiala si mai mult decat orice in lume urasc SPECULATIILE si MINCIUNILE. Sunt destul de cerebrala incat sa nu ma complic atunci cand vine vorba de speculatii , insa voi merge pana-n panzele albe atunci cand e vorba de minciuna. In cazul meu educatia morala isi face (inca) simtita prezenta si sper sa ramana asa foarte mult timp . Sunt sincera si onesta , nu-mi plac certurile si conflictele , iar in cazul unei "tradari" ar trebui sa fiu ultima (sau sa nu exist) in lista multora.

Sperand ca v-a facut bine lectia de morala din seara asta si v-am facut (sau v-am ajutat) sa meditati si sa va ganditi mai bine la ce si cine sunteti , va urez o seara frumoasa si linistita. 

Alte ciorne vechi

Pentru a realiza cum trece timpul si pentru a-ti constientiza schimbarile ai nevoie uneori sa faci curatenie (in minte , in suflet si in casa) , astfel dai fara sa vrei de lucruri vechi , ciorne scrise si uitate si uite-asa ajungi sa te miri de propria-ti reflexie din oglinda.

Ciorna mazgalita (la o cafenea literara in vara)

Timpul te-ascunde,
Iar imaginea ta se rupe cu sunete ascutite.
Mastile tale cad spargandu-se -decor surd-
In bucati de potelan manjite de noroi.
Ce trist , chiar ieri imaginea-ti-era clara ,
Iti puteam vedea ochii , iti puteam citi buzele...
Ce tragic! Ai ales sa fii ca ei ,
Doar masti de portelan , nimic mai mult.
Si te-am crezut
Si ti-am cazut la picioare crezant ca esti totul,
Cand de fapt , nimicul iti umplea inima.
Ura , minciuni si ... nimic.

Din ce sunt facuti fulgii de nea?

Exista doua variante de raspuns : cea pentru adulti cu vise moarte si cea pentru copii si copii mari.
Daca e sa privim din perspectiva adultilor si a celor ce au uitat sa viseze , fulgii nu sunt decat picaturi inghetate de apa.
Pentru cei ca mine insa , fulgii sunt mici minuni din vata de zahar rece , sunt sclipirile pure ale unori inimi calde, sunt fragmente din visele tuturor , ori chiar spuma alba a cafelei dimineata adunata in nori pufosi . Sunt imperiile microscopice ale unor printi si printese , ale unor fapturi cu fata alba , parul carliontat , urechile ascutite si ochii imaculati.In fiecare secunda mii de regate si imparatii cad unele peste altele ca intr-un puzzle perfect.
Fulgii de zapada mai pot fi bucati mici de paradis ; pot fi firmiturile de paine ale zeilor ori roiuri de albine minuscule si albe ce se misca haotic si frumos , ce zboara in vazduh si se leagana usor incercand sa evite impactul cu pamantul.
Albine si fapturi , minuni si firmituri mai frumoase si mai curate ca sufletele noastre,pentru ca noua ne lipseste ceea ce ei au deja , iubirea.

Colectionez

Colectionez lucruri vechi , ganduri , emotii ;colectionez ramasite din visuri si franjuri de mahniri si tristeti.
Le adun pe toate si le-asez cu grija pe foi.
Uneori vantul unei furtuni puternice imi umfla perdeaua verde si afumata si-mi imprastile colectiile. Astfel ma vad nevoita de multe ori sa arunc din lucrurile suflate de vant . Apoi revin la vechile obiceiuri , de data asta insa colectionez fire de ata din hainele oamenilor dragi , sclipiri de ochi si zambete timide , glasuri de bas si de vioara , sunete ale linistii ; preferatele mele fiind insa casete cu inregistrari ale unor conversatii stupide si fara sens , conversatii ce-mi place sa le ascult si sa le reascult pana la epuizare.
Le colectionez pe toate , aici in tot ce sunt , in tot ce ma stii. Incerc apoi sa le asez pe zile , saptamani , luni , ninsori , raze de soare , ploi si acorduri de chitara. Imi irosesc nopti intregi tot incercand si chinuind mintea sa dea un sens colectiei , s-o ordoneze.
Dar vine ziua in care oboseala noptilor albe isi spune cuvantul, atunci , intr-un acces de furie (cu ochii rosii de oboseala ,lacrimi si manie ;cu inima batand tare a regret si fericire ;cu tot corpul tremurandu-mi) incendiez toata adunatura aceea proasta si absurda.
Ce frumos se transforma totul in cenusa ,iar fumul acela ce frumos miroase a ambrozie si betisoare parfumate. Deschid apoi fereastra , aerisesc si las soarele sa intre , chiar il poftesc in mine , asa alb si luminos cum e , il poftesc sa-mi treaca pragul.
...
Din pacate , procesul se reia , ramanand din nou doar cenusa si umbre.
Mereu doar cenusa si umbre ...si mirosul acela ars de ambrozie.

Explozie

Toata viata speram la dragoste , dragoste adevarata. Speranta asta a ajuns ca o mireasma frumoasa , in apa , in mancare , respiram speranta , pasim in speranta.
Apoi , ne loveste realitatea!!
E de la sine inteles ca fetele isi doresc acel print pe cal alb care sa le iubeasca si sa le poarte pe culmele extazului , iubirii , sa fie frumos destept si de ce nu instarit , sa aibe parul brunet , ochii albastri etcetera etcetera ; iar barbatii isi doresc acea actrita de filme porno , care eventual sa gateasca precum mama lor, sa-i iubeasca precum nimeni alta , sa calce camasile si pantalonii la dunga si sa nu-i intrebe unde au fost si de ce au intarziat.
Standardele iubirii ideale , perfecte.
Apoi , cotidianul vine si distorsioneaza aceste imagini ale perfectiunii , asa se ajunge ca fata sa fie multumita de un tip : nu foarte destept , nu foarte bogat , infidel ...dar care o iubeeeste ,da , o iubeste - cand ii pune masa si-ii da "papita" ; iar barbatii , ei bine barbatii ajung sa se multumeasca de prestatiile unei tipe : nu foarte destepte , nu foarte frumoase ( nu intra in discutie gatitul ), dar frate CRACII tipei sunt dementiali.
Standarde sociale , da standarde sociale. Multi nu fac ceea ce vor pentru ca e foarte important ce zice "LUMEA".
Haideti sa definim LUMEA : un spatiu (cam difuz , nu foarte bine delimitat) , imbulzit cu femei si barbati de toate varstele , un spatiu care desi e aerisit duhneste a Superficialitate , Barfa , Materialism si sa nu uitam PROSTIE.
Da , alegem de multe ori (inconstienti fiind) in functie de placerile acestei LUMI. Traim dupa standardele acestei lumi , in fiecare zi respiram putoarea lumii acesteia si trebuie sa fii Nebun ori sa ai o "Masca de gaze" foarte eficienta pentru a nu fi influentat de aceasta LUME.
LUME pentru multi e cercul de prieteni , oamenii din lista de Facebook , amici de "bauta" etc. , insa nu oameni de incredere. Pentru ca un om care e de incredere , un om caruia ii pasa , nu te va indruma spre acest fel de viata.
E mai important sa fii cu cineva care sa detina un profil de Facebook impresionant , cu mii de fani , cu poze aproape-nud , poze in care fetele , bine-nteles, isi etaleaza lenjeria intima (predilectie pentru sutien , mai nou gasim specimene ce prefera jartierele - semn al elegantei si bunei cresteri) ori decolteul si cracii, iar barbatii abdomenul, bicepsul (barbatii sunt mai inclinati catre studiul anatomiei musculaturii) s.a.m.d. . E foarte important , de asemenea , ca persoana respectiva sa fi avut multe ... "experiente" , iar cel mai important e ca LUMEA sa fie de acord cu el/ea.

 In incheiere , imi permit sa dau doua sfaturi:
*Ladies , keep your head , heels and standars high .
*Gentlemen , always pick the lady , not the bimbo.

Tot in incheiere (pentru a indulci mintile si gandurile) , pentru toti cei care ignora caloriile si standardele (sociale) , pentru toti cei care ati citit articolul si "vi s-a acrit" de rautati si mai ales pentru toti cei care gandesc si sunt directi si taiosi ca mine : Placinta cu Piersici si Frunze de Lamaita.

Vreau

Primele mici schimbari au fost facute , pentru ca aveam nevoie de initiatia si de ceva "nerv".
Vreau , sa ma lepad de oamenii nefolositori din jurul meu.
Vreau schimbari in ceea ce ma priveste.
Vreau liniste si pace.
Vreau sa iubesc si sa ma-ndragostesc (si nu am sa ma limitez la persoane).
Vreau sa fiu mai buna.
Vreau sa fiu in acelasi timp mai selectiva , mai pretentioasa , mai directa . ( a lil' bit bitchy)
Vreau sa fac o diferenta!!

Vreau si Pot!!

Dar iau totul cu pasi de copil , incetul cu incetul , am un an in fata.
Intre timp imi incant simturile cu ceai de tei , Bel Ami si filmele lui Tarantino.
Incantare , liniste...