Pentru a realiza cum trece timpul si pentru a-ti constientiza schimbarile ai nevoie uneori sa faci curatenie (in minte , in suflet si in casa) , astfel dai fara sa vrei de lucruri vechi , ciorne scrise si uitate si uite-asa ajungi sa te miri de propria-ti reflexie din oglinda.
Ciorna mazgalita (la o cafenea literara in vara)
Timpul te-ascunde,
Iar imaginea ta se rupe cu sunete ascutite.
Mastile tale cad spargandu-se -decor surd-
In bucati de potelan manjite de noroi.
Ce trist , chiar ieri imaginea-ti-era clara ,
Iti puteam vedea ochii , iti puteam citi buzele...
Ce tragic! Ai ales sa fii ca ei ,
Doar masti de portelan , nimic mai mult.
Si te-am crezut
Si ti-am cazut la picioare crezant ca esti totul,
Cand de fapt , nimicul iti umplea inima.
Ura , minciuni si ... nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu