Le adun pe toate si le-asez cu grija pe foi.
Uneori vantul unei furtuni puternice imi umfla perdeaua verde si afumata si-mi imprastile colectiile. Astfel ma vad nevoita de multe ori sa arunc din lucrurile suflate de vant . Apoi revin la vechile obiceiuri , de data asta insa colectionez fire de ata din hainele oamenilor dragi , sclipiri de ochi si zambete timide , glasuri de bas si de vioara , sunete ale linistii ; preferatele mele fiind insa casete cu inregistrari ale unor conversatii stupide si fara sens , conversatii ce-mi place sa le ascult si sa le reascult pana la epuizare.
Le colectionez pe toate , aici in tot ce sunt , in tot ce ma stii. Incerc apoi sa le asez pe zile , saptamani , luni , ninsori , raze de soare , ploi si acorduri de chitara. Imi irosesc nopti intregi tot incercand si chinuind mintea sa dea un sens colectiei , s-o ordoneze.
Dar vine ziua in care oboseala noptilor albe isi spune cuvantul, atunci , intr-un acces de furie (cu ochii rosii de oboseala ,lacrimi si manie ;cu inima batand tare a regret si fericire ;cu tot corpul tremurandu-mi) incendiez toata adunatura aceea proasta si absurda.
Ce frumos se transforma totul in cenusa ,iar fumul acela ce frumos miroase a ambrozie si betisoare parfumate. Deschid apoi fereastra , aerisesc si las soarele sa intre , chiar il poftesc in mine , asa alb si luminos cum e , il poftesc sa-mi treaca pragul.
...
Din pacate , procesul se reia , ramanand din nou doar cenusa si umbre.
Mereu doar cenusa si umbre ...si mirosul acela ars de ambrozie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu