Letter to my first love

Simt nevoia sa iti scriu de ceva timp si nu imi explic de ce. Nici nu stiu daca folosesti in continuare email-ul asta. Nici nu stiu cum ar trebui sa incep sau ce ar trebui sa iti spun. Poate sa iti spun ca te-am iertat si m-as bucura din suflet sa fii fericit si sa iti fi gasit iubirea si fericirea alaturi de S., i wish you nothing but the best I really really mean it. 

Te-am visat de multe ori in anii astia, ma trezeam mereu cu un gust amar..vise pe care nu mi le explic, cred ca totusi putina tristete va ramane mereu in suflet.

You know, I hated you for making my heart bleed and making me believe that you loved me, for not caring enough for me to pick me instead of your ordinary and dirty lifestyle and your other girls. I think that I will never forget. That had scarred me for life. But I don't hate you anymore, it's been a few years, I think I understand now, that we were just young and stupid.
And who would have known then, that you were only the cloud before the storm.

Song of the moment "Chavela Vargas - Que the vaya bonito"

Cheers old friend!

P.s.: no need to reply. I don't think you use this email anyways :)).

2 a.m.

Hai sa jucam un joc, eu ma prefac in umbra si tu in lumina.
Ingramaditi intr-un cerc colturos, hai sa dansam pana la rasaritul Luceafarului, sa privim Luna si sa-i spunem ei secretele noastre, iar ea sa ne provoace: Cine uita primul, isi pierde inima.Nu vom sti vreodata cine a uitat primul, insa ea stie, ma stie, imi numara lacrimile in fiecare zi si-mi vegheaza somnul in fiecare seara, si chiar daca n-ar face asta, inima mi-e linistita, stie ca doar pe tine te are, dar o doare si ma doare si pe mine pentru ca esti la un Soare distanta.
Apoi hai sa ne prefacem in pesti, provocati de Luna, sa ne amintim fiecare colt al acvariilor si a valurilor de nori, sa ne amintim drumurile ce ne poarta in fiecare zi pasii, bancile si copacii ce ne-au adapostit, stelele ce ne-au incununat ochii.
Apoi hai sa ne prefacem in masti.Fata cui ai acoperi-o? Ca masca, ti-as proteja cu tot ce as fi sufletul si as zambi in locul tau pana cand, uitandu-te o data in oglina, m-ai vedea si te-ai vedea si ai incepe sa zambesti tu in locul meu, cand eu as fi prea obosita.
Hai sa ne transformam in frunze si-n ramuri de copac, hai sa fim ochi si foc, hai sa fim pamant si nori si sa jucam jocul nostru, provocati de Luna sa nu ne uitam.

Cum m-am lasat de scris

M-am gandit sa scriu despre tine, apoi m-am razgandit stiind ca nu vrei asta, apoi m-am gandit mai bine, esti prea pregnant ca sa nu fac asta, mai ales ca stiu ca nu vei citi ce scriu vreodata.
M-am gandit sa-ti scriu numele cu literi Mari, apoi am realizat ca nu exista litere intr-atat de mari incat sa umple golul din mine.
Mai apoi, m-am gandit sa-ti scriu numele pe piele, dar pielea mea iti poarta de mult numele, ca sa-mi incerc apoi norocul cu ochii, insa ochii erau mei de prea mult timp langa ii tai.
Nu-mi mai ramasese decat inima si a fost prea tarziu cand am realizat ca am uitat-o la tine-n inima.
Si uite asa m-am lasat de scris.
Abandonata intr-un abis de necunoscut, tot ce stiu, tot ce am, poarta amprenta ta: rasariturile, frunzele, cantecele pasarilor, luna si stelele.
Eu nu mai traiesc de mult, eu doar exist intr-un curcubeu de simturi in care toate culorile-ti poarta numele.
Visez avioane si aeroporturi, visez patul si bratele care mi-au incalzit atata timp sufletul.
Visez ca... poate... totusi o sa zambesc din nou fara sa fie nevoie, de fiecare data cand vreau sa-mi umplu inima, sa-mi arunc gandurile si sufletul la mii de kilometri distanta.
Visez ca fericirea va sta din nou in fata mea, in bratele mele, in ochii tai.

Fericire

Amandoi cantam aceleasi cantece vechi.
Amandoi dansam pe aceeasi melodie proasta.
Tot amandoi sarim in mari si ne-necam cu dor si sare.
Tot amandoi ne avantam pe carari cu Soarele in fata si Luna in priviri, cu noaptea in trupuri si stele-n par.
Iar daca ti-as da tot ce sunt si as ramane nimic, tot amandoi am ramane. Pentru ca tarana-i adunata sub covoare asternute peste suflete, iar apa susura dulce si lin in pamantul al carui miros se improspateaza de fiecare data cand trecem amandoi, Noi, Tu si Eu.

poateMetamorfozat

Dezechilibrat prea des.

Dezradacinat prea des.

Ochiul m-obliga sa te-ntreb

unde-ascunzi roata aceea sub care

muntii ii prefaci in scrum,

soarele in scantei,

iar cerul tot in ochii mei.

Roata aceea care-nvarte lumea toata,

roata aceea sub care inima-mi bate alaturi de inima-ti.

Sunet de frunze si Mare

Respiratia ta e cantecul pe care somnu-mi fura realitatea si ma taraste nemilos in lumea viselor.
Acolo, imaginea ta onirica se contopeste cu frunzele moarte cazute toate printr-un gest suicidal pe asfaltul umed si negru. Pana sa putrezeasca ele, asfaltul ia forma mintii mele si frunzele se muleaza perfect formand un chip de piatra ce seamana cu un monstru dintr-un vis urat, atunci vii tu si in intunericul si ceata somnului luminezi asfaltul cu un felinar mare, inalt si semet si-mi sperii strigoii si fantomele si m-ajuti sa dorm in pace pana-n zori, tot langa tine, ascultandu-ti si-n somn respiratia ca valurile halucinante ale unei mari calme.
Iar toate astea ma fac sa cred ca totusi exista... si inca traieste...