Pentru a intelege mai usor

" Iubire nedeslușită " Mircea Ivănescu

să te îndragoștesti atunci, în cele din urma, de zăpada,
adica să știi bine că e o iubire, în care se va sfârși
peste câteva saptămâni prezența ei, și aproape un an
dupa aceea are să trebuiască s-aștepți, de-a lungul zilelor calde,
sau prin nopțile reci, sau prin ceață, dar fără ca ea
niciodata să-ți apară înainte, sub pași, pe mâini, sau
pe față, în toate zilele acestea. (ca în adolescență,
când citisesi o data că cea mai bună cale de a suporta
indiferența ei e sa ți-o închipui plecată. doar că acuma
nu ți-o închipui absentă - stii că nimic - ca într-o moarte -
nu ți-o mai poate aduce acuma, aici, e ca o moarte).
si fără sa te gândesti la asta, știind
că s-ar putea ca pâna la iarna viitoare tu să n-o mai iubesti,
zapada - și atunci? trebuie s-o iubești în zilele astea mărunte,
umede, și murdare, în care ceața - se spune asta - manânca zăpada,
și zăpada e ca o femeie bolnava - și tu o iubești -
și să știi - fără să te mai gândesti - c-are sa se termine -