Uneori imi fac recenzie prin ganduri , nu-mi iese , pastrez
mai tot . Nu mai am unde sa le pun , nu sunt asezate , sunt dezordonate si
botite , inghesuite si ticsite in dulapul mintii , de fapt sunt ca hainele , nu
vreau sa renunt la ele , unele miros a tine , altele miros a primavara , iar
cele cu miros proaspat de viata poarta cele mai multe amintiri , ca niste pete
de ulei si oja , nu scapi de ele , placute dar dureroase , imi aduc aminte de
plimbari si primavara printre copaci , stand obositi pe-o banca , obositi de
lumea ce o purtam zilnic pe umerii nostri , ai mei mici si fragili , ai tai
rigizi si orgoliosi. Imi aduc aminte de primaveri inmiresmate , de mirosul
pielii tale si atunci fantomele-mi bantuie camera si canta melodii vechi si frumos mirositoare , cu iz de lacramioare si copaci infloriti.
Constant imi ticsesc gandurile in ceea ce pare a fi mintea
mea, de fapt e o camera cu geamuri gri acoperite de ganduri negre . Nu intra
lumina , e intuneric si un iz de foi de carti invaluie tot mobilierul . Mobila
nu e somptuoasa , nici macar bogata : un scaun de catifea si un birou vechi de mahon
Ma nasc si mor , cu fiecare anotimp , cu fiecare ora , cu
fiecare clipa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu