Cand ne facem de ras , cand umilinta ne apleaca trufasele capete , cand renuntam si la ultima picatura de mandrie, cand facem lucruri pe care nu ne-am imaginat vreodata ca o sa le facem.
Si totusi , secunda aia , minutul ala in care avem persoana respectiva in bratele noastre merita , merita totul. Apoi incepe iar furtuna si mustrarile de constiinta si lacrimile nu mai contenesc.
Si intr-o zi se schimba totul , ca atunci cand o ploaie inunda campul parjolit de seceta si soare nemilos...
"Soarele ii ardea pielea , simtea cum ochii clocotesc in orbite , cum pielea se strange si asa se transforma usor in reptila . Caldura iesea din asfaltul incins creand himere.
Si a facut-o , cu o ultima licarire de speranta si de puteri , cu o ultima suflare a strigat <<Ajunge!!!!>>. Apoi ploaia i-a inundat trupul. Siroaie de apa rece ii curgeau pe sira spinarii.
A asteptat ploaia aceea , simtea ca ploua doar pentru ea."
Si asa se termina totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu