luni, 12 decembrie 2011

Un monstru cu ochi frumosi si chip bun

            Minciuna putrezeste in sufletul tau amar. Lasi in urma danf de starv. Si stii ca minti si stii ca putrezesti si-ti place sa-ti simti inima roasa de viermii aceia mincinosi si parsivi.Si nu-ti raman decat resturi , resturi din inima , resturi din tine , nimic intreg, resturi mancate de canalia aceea fara suflet – minciuna.
Alergi in ploaie dupa Ea , ea nu te mai vrea , nu te mai vede , nu mai vede in tine acel El de care s-a indragostit candva , demult. Ploaia iti ascute simturile , simti ca nu o mai poti ajunge si ca totul se naruie. Ea te priveste zambind , cu picuri de ploaie curgandu-i pe fata , cu parul ud , cu rimelul negru innegrindu-i fata senina. Si stii ce ai facut si stii cum esti si stii ca n-o sa mai fii asa , stii ca n-o sa te mai iubeasca , stii ca n-o sa mai fie a ta , "Toute a toi" , niciodata . Ti-ai inegrit sufletul cu minciuna si cu josnicie , ai injosit-o si ai tradat-o , esti sigur ca nu te mai vrea , esti sigur ca nu te mai iarta.
Iar ea , acoperita doar de un sal rosu , in rochia alba de matase se uita la el. Merge usor , desculta pe asfaltul umed. El alearga , ii urmeaza pasii , n-o ajunge , iar ea nu-l simte. Se uita speriata in spate , ii este frica de fiinta in care s-a transformat el , un monstru cu chip bun si frumos , cu ochii mari caprui , incadrati perfect de sprancene negre si dese . Si ce frumos era odata ! In mintea ei se deruleaza un film ca cele frantuzesti , alb-negru , mut , mut nu pentru ca nu le poate auzi vocile , ci doar pentru ca niciunul nu are ce sa-si spuna. Un scenariu infect si infam , ea isi uraste gandurile si visele . 
Iar el , el era candva tot , era bun si protector si o iubea mai mult decat orice in lume , o respecta si o iubea. Ii aducea flori colorate frumos si atentii mici , dulceturi si prajiturele , o suna sa-i spuna ca o iubeste si ca ii lipseste , ii promitea ca o va iubi pentru eternitate si ca mereu va fi langa ea , isi dorea o fetita frumoasa si alintata ca ea . Avea parul des si lung , isi plimba pasii rapizi pe trotuarul surd luminat de un felinar vechi , cu o lumina galbena , murdara. Avea casti in urechi si mima cu buzele carnoase si bine definite muzica galagioasa , era nepasator la reactia oamenilor de langa el , pe deget plimba un yo-yo si in mers , parul ii imita pasii incercand sa intre in sincron cu ei. Acela era El , dar El acum e doar un alt el , ce-si pierde noptile uitand de El si de lume , degradat si indiferent , obscur si trivial .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu