In negura noptii , ei isi plimba rataciti pasii pe trotuarul
inghetat si crapat de gerul nemilos. Frigul le patrunde in oase , tacerea ii
acapareaza , nu mai au ce sa-si spuna. Usor pe obrazul ei alb scaldat in lumina
palida a felinarelor vechi , luminate prost ,
isi fac aparitia lacrimi , lacrimi curate , limpezi precum cristalul ,
lacrimi calde de om trist. Ea plange , el n-o vede , frigul si noaptea ii
orbesc iubirea si simturile , nu o simte , nu o vede . Nu-i simte iubirea , nu-i
simte caldura , nu mai simte nimic , e piatra , e gheata , e o entitate
pierduta si difuza , ea il cauta , ii cauta privirea , ii cauta trupul , il
cauta si-l vrea.
Dar gandurile bune ingheata , iar gandurile rele inflacarate
si negre strabat cu groaza gerul , par a fi aburi , aburi de caldura. Si cat de
contrastante sunt gandurile , calde si rele , reci si bune.
Ea ii cauta buzele , i le saruta , ii saruta cu ardoare
buzele acelea ce au gonit-o si au ranit-o si o gonesc si o ranesc . Sa-i spunem
prostie sau incapatanare , nici ea nu stie ce se intampla , stie ca-l vrea.
El ... el n-o mai vrea , n-o vrea pe ea , si-o goneste ,
si-o cauta din nou , si-o raneste , si tot asa ii face inima bucatele . Ca un demon cu
ochii stralucind in noapte schiteaza un zambet dracesc si teatral , ii plange
in brate , ii plange spunandu-i ca n-o mai vrea , ca nu o mai poate vrea , ca
trecutul lor e acum pentru el doar un prost roman ars si ingropat in pamantul
cleios , murdar si negru.
Il saruta pentru ultima data si-ii sopteste cu glas de
inger “Numai eu stiu cat te-am iubit!”. Si fuge , pentru ca zambetul lui o
sperie , durerea o strapunge agresiv , ca o sabie in piept , se opreste , cauta
cu privirea disperata o banca , se uita in spate , il cauta cu privirea , el a
disparut , intunericul l-a luat , l-a inghitit , lasand-o singura si speriata
in noaptea dezolanta si apasatoare .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu