Eram in tramvai zilele trecute , tramvaiul se legana lent si
obositor , intr-un ritm fix . In urechi , castile-mi sopteau o melodie
“Coldplay – Warning sign” , la un moment dat ridic ochii si o vad.
O fata , statea ghemuita intr-un scaun de tramvai , cu
privirea pierduta se uita la ceva ce avea in maini. Urmarind traseul privirii
ei , observ ca in maini avea un trandafir , era aproape ofilit , de un rosu sangeriu
pierdut , cu nuante de gri si negru . Pe maini avea manusi din piele de culoarea
nisipului vara , care in contrast cu
rosul trandafirului creau o imagine unica. Era atat de trista incat intreaga-i
fiinta plangea , ochii rosii si inlacrimati mai varsau cate o lacrima pentru
iubirea ce-a fost . Nu ridica privirea , se uita mereu la trandafirul acela.
As fi vrut sa-i vorbesc , sa-i aflu povestea . Dar poate nu
voiam decat sa fac anumite comparatii , sa gasesc discordante si deosebiri , sa
vad cum se iubesc altii , sa vad cum se distrug altii.
Ne credem unici , deosebiti , credem ca povestile si vietile
noastre sunt unice , uneori ni se pare ca povestile noastre sunt exceptionale ,
incomparabile. Stiti ce? Nu suntem unici , suntem aceiasi , aceleasi umbre ,
aceleasi fantome care bantuiesc aceleasi locuri si aceleasi vieti. Acelasi el
sau aceeasi ea caruia nu-i pasa , acelasi el sau aceeasi ea care s-a afundat
prea mult in sperante si vise. Aceiasi batrani care-si odihnesc articulatiile
batrane si crapate pe aceleasi banci din lemn vechi mucegait , sub aceiasi
copaci batrani , ancestrali , udati de aceleasi ploi si incarcati cu fulgi mari
si albi de zapada de aceleasi ninsori . Si doar ei , doar copacii mai pot
depune marturie in fata intregii audiente , in fata noastra , a acelorasi
oameni , ca suntem aceiasi si ca nimic nu ne deosebeste.
Am ajuns la acea rascruce in viata mea in care imi pot
pastra sau pot pierde vointa , vointa de a spera. Speranta imi pare un vis , o
himera mai mult , ceva imposibil si intangibil.
In acest cotidian gri si plin de praf si fum speranta e un
ideal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu