Tot ea. Am
vazut-o azi intr-o cafenea uitata de lume , pierduta in timp. Sorbea cu nesat
din cafeaua amara si neagra . Si-a aprins o tigara , parea vulgara si plina de
ura. Ochii ii luceau in lumina neclara a lumanarilor uitate pe masa , aproape
trecute. Ochii , ochii ei candizi raman la fel mereu , plini de mister si de
copilarie , plin de timp murdar si de foi de poveste. Gura-i cu buzele rozii ca
petalele de trandafiri era acum colorata intr-un rosu sangeriu , cu fiecare fum
de tigara tras buzele i se mareau , devenind voluptoase si ostentative.
Citea , citea
mereu . Din cand in cand , dand cu ochii de misterioase pasaje isi musca usor
buza de jos , apoi cu un gest placid intorcea cate o pagina . Cu fiecare pagina
se cufunda si mai mult in acea lume trecuta , scrisa cu grija de autorul
necunoscut . Uneori , cu privirea pierduta si cu buza de jos tremuranda ridica
ochii care ii sticleau din pricina lacrimilor ce dadeau sa-i invinga calmul.
Asculta atenta
sunetul tigarii arzand . In continuare astepta , nu se stie ce , nu se stie
cat.
Mereu asteapta , asteapta ceva , asteapta pe cineva .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu