Zilele trec , devin tot mai reci , intr-un colt uitat de
camera, ea ii scrie biletul de adio :
“Privind acum lucrurile in perspectiva , ma gandesc si
realizez ca cea mai urata zi de la despartirea aceea infama si mizerabila , va
fi cand primii fulgi de nea vor atinge in inocenta si puritatea lor pamantul
cleios si murdar.
Iarna va dezlantui norii ,iar fulgii albi si pufosi vor cadea
pe asfaltul rece si uscat. In inima mea ii voi simti ca pe niste pietre mari si
grele care-mi vor lovi cu nesat si nemiloase inima , sufletul , trupul ,
intreaga-mi fiinta.
Lipsa ta imi va crea rani ca cele facute de gloante care lasa in urma lor un fum gri , sangele apoi va tasni cu violenta din corpul
meu , iar in acel moment voi muri pentru totdeauna , abia atunci..”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu