Amalgam de ganduri

E ciudat cum frustrari si procese de constiinta pot umaniza la un moment dat si pot aduce pe pamant fiinte atat de orgolioase , fiinte ce se cred a fi monstri sacri , semizei.

Toti suntem plamaditi din acelasi aluat , toti trecem in viata asta prin toate starile existente , unii mai cu patos , altii mai cu indiferenta.

Cu totii avem acel moment in care se produce un declic . De la fiinte suferinde si sclavi ai autoflagerarii la fiinte de piatra si din piatra in namol malos negru si slab.

E mai bine sa pastrezi un echilibru , e bine sa-ti stii conditia , e bine sa fii independent de toti din jur.

Si daca vrei sa plangi , plange-te unui copac , unei campii, unei margarete, natura iti va intelege mai bine durerea decat orice om. 

Plange-te marii , ea va lua cu sine durerea ta si-o va duce in larg. Plange-te muntelui , el va lua cu sine lacrimile tale si le va transforma in izvoare limpezi si dulci.