Perdeaua alba vanturata puternic de briza marii , miros de sare iti umple plamanii de apa . Stelele vegheaza somnul milioanelor de galaxii , becuri stinse si suflete aprinse.
Mi-e dor , mi-e dor de dor si de miresme . Marea iti ia trupul si-l plimba usor , ca pe-un fulg , ca pe-o pana. Urechile-ti sunt infundate de apa sarata , ochii privesc cerul , iar apa aceea calduta iti scalda pielea in placere.
Te privesti si parca nu esti tu , luna se oglindeste puternic in valurile calme , e liniste si-ti place asa , iti place starea letargica pe care marea o induce , plutesti in nestiinta .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu