In vreme ce vantul vuia printre crengile copacilor aplecand nemilos capetele lor umile , ei se priveau mirati , ca pentru prima oara.
Parcul era pustiu insa mii de suflete erau martore la prabusirea a ceea ce parea a fi un stejar gros , tanar , cu radacini solid impamantate.
-Te rog iarta-ma! Iarta-mi minciuna si fapta , iarta-mi trupul asta mancat de molii , murdar de taciune . Simt ca fara tine sunt slabit , nimic nu ma fericeste , nimic nu ma implineste , e totul un vid si nu simt decat mahnirea. Ma urasc , ma detesc! Te rog ma iarta!!
-Trebuie ca esti bolnav ori nebun de ai crezut acum c-o sa te iert. Doar pentru ca te vad tarandu-te in mocirla crezi c-o sa-mi inmoi sufletul? E piatra acolo unde inainte flori rasareau odata cu lumina diminetii . A fost ca atunci cand un glont iti strapunge cosul pieptului si-ti atinge inima , supravietuiesti insa ai vrea sa-l pastrezi ca o amintire de pe campul de lupta. Asa ai fost tu , glontul acela. Si mi-ai intrat in inima si-ai ruginit acolo si-ai provocat infectii , frisoane , halucinatii. Hm..., rostise zambind , apoi schimbandu-si mimica urma , doar durerea ma tinea vie si acea bucata din tine ce ma definea , dar ... a trebuit , a trebuit sa-mi scoata glontul din corp , nu l-au gasit si a trebuit sa-mi cioparteasca tot sufletul cautand bucata cu bucata ... si-au ramas doar cicatrici tari ca piatra , incheie oftand.
-As putea fi eu leacul pentru tot. O licoare miraculoasa care sa te vindece. Traiesc doar pentru ca te stiu , am ajuns sa fiu in viata doar pentru ca traiesti , tu ma definesti , tu esti oglinda aceea care nu ma flateaza , care ma aduce cu picioarele pe pamant , care ma umanizeaza , doar in ochii tai ma vad pe mine.
- Doar mila , asta-i tot ce-ti pot oferi si am pretentia sa nu ceri mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu